|
Condiția femeilor divorțate Se pare că, într-adevăr, este o problemă psihologică și socială. Ce crezi despre asta? Mesaje
roza  - 15.03.2004
roza - 10.03.2004
roza - 04.01.2004Ceea ce ai scris este frumos, pertinent si adevarat desi sau nu am explicat eu prea bine sau nu ai inteles tu. 1 E adevarat (stiu pe propria piele, mama m-a crescut singura, divortata fiind iar eu la randul meu sunt divortat si am o fata care a ramas "la ea") ca femeile divortate trebuie si sunt nevoite sa suplineasca singure barbatul din casa. Booooon. Pana aici nimic rau. De aici incolo, de la "masculinizare" incepe "beleaua" (sorry) Daca masculinizarea inseamna a lua decizii majore, a repara ceva, a purta singura rapsunderea casei si a copilului, e Ok. Daca "masculinizarea se reflecta si in "interior" in sensul de duritate, incrancenare, modificari psiholigice majore, de genul "toti sunt porci" etc, etc, atunci pentru femeia respectiva e jale mare. Nu cred ca va mai avea puterea sa reziste langa un barbat oricat de bun ar fi acesta si nu cred ca vre-un barbat si-ar dori o asemenea femeie. Pe de alta parte personal (desi am trait cat altii in doua vieti si tot timpul la mine bunatatea si tandretea s-a confundat cu prostia), plec de la ideea ca "or mai fi pe undeva si femei bune si de casa, sincere tandre" care sa stie sa aprecieze gesturile frumoase...... E adevarat ca am devenit putin misogin si o recunosc dar in momentul in care primele intrebari pe care ti le pune o femeie sunt: - ce lucrezi - cat castigi - ce masina ai ...parca ma cuprinde un fel de greata metafizica uneori...... Da! Barbati tandri care sa fie de acord sa creasca un copil mai exista (si nu pe la clinicile de geriatrie cum specificai tu :).....numai ca in situatii de astea trebuie foarte mult tact de ambele parti, trebuie ca si copilul sa te accepte, sa....sunt multe de spus. La varsta mea vad lumea cam cu ochii unui om matur, asta neansemnand ca nu imi place sa mai alerg prin ploaie, sa sarut o femeie seara pe malul marii sau sa ma trezesc dimineata si sa ma uit cu drag la ea..... Am incercat sa nu ma babalicesc in suflet si cred ca asta conteaza cel mai mult. In momentul in care te lasi coplesit de griji si uiti sa mai zambesti, sa oferi sau sa primesti o floare, sa pui o mana calda pe umarul celui de langa tine cand ii e greu, in acel moment esti un om pierdut tu pentru tine. Crede-ma ca am si eu suficiente griji si probleme insa.....cam asa gandesc eu ca ar fi normal in viata. Cam asta este.
ella - 01.07.2003Pentru a posta un mesaj în forum trebuie să fii logat. |
